Manastirea Bistrita

Manastirea Bistrita, (la 10 km de Piatra Neamt), ctitorita de Alexandru cel Bun (al carui mormant se afla aici) in 1402 si refacuta de Stefan cel Mare, care construieste turnul in 1498.

Cladirea initiala nu se pastreaza, ci doar aceea cu care a inlocuit-o Al. Lapusneanu in 1554 (care a adus si pictori priceputi de la Venetia). Manastirea a jucat un important rol cultural, aici fiind redactat primul letopiset al Tarii Moldovei. Detine un valoros muzeu de arta feudala;

Incinta manastirii are o forma cvasipatrata, fiind protejata de ziduri puternice de piatra cu o inaltime initiala de aproximativ 4 m, prevazute cu metereze si drum de straja ce se desfasoara pe toata lungimea lor.

Intrarea principala e situata pe latura sudica si este arcuita sub un turn cu trei nivele: o incapere cu bolta semicirculara, sprijinita pe doua arce in ogiva la parter, un paraclis inchinat Sfantului Ierarh Nicolae la primul etaj si o camera la etajul superior, destinata probabil corpului de garda ce strajuia accesul in manastire.

Paraclisul nu este pictat si se pare ca nici nu a avut zugraveli anterioare, intreaga atmosfera interioara fiind creata de un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea.

Coloritul sobru si bine armonizat pe fond albastru profund, alegerea si repartizarea scenelor, trasaturile pline de miscare ale ingerilor si, mai ales, exprimarea sfinteniei pe chipurile blande si luminate ale Sfintilor Parinti, situeaza pictura paraclisului de la Manastirea Bistrita in randul marilor ansambluri iconografice din tara noastra.

În partea de miazanoapte a incintei se afla turnul-clopotnita zidit de Ştefan cel Mare in 1498, dupa victoria de la Codrii Cosminului obtinuta asupra regelui polon Ioan Albert. Desi contemporana cu cele de la Popauti si Sfantul Ion Domnesc din Piatra-Neamt, clopotnita de la Bistrita nu este identica cu acestea. Baza reprezinta aproape jumatate din inaltimea totala a turnului, care are forma unei prisme dreptunghiulare cu laturile de lungime egala.

Ca amintire a stranselor legaturi pe care romanii le-au intretinut cu Bizantul in prima jumatate a secolului al XV-lea, in spatiul format de trecerea in naos se pastreaza icoana Sfintei Ana, creatie a artei bizantine cu o mare valoare istorica, artistica si spirituala. Icoana facatoare de minuni este considerata ca dar al imparatului Manuel II (1391-1425) si al sotiei sale Ana, facuta lui Alexandru cel Bun si Doamnei Ana in semn de recunostinta pentru buna primire de care se bucurase fiul lor Andronic in timpul vizitei efectuate de acesta in Moldova.

De activitatea carturareasca de la Bistrita se leaga - in primul rand - existenta scolii de copisti, pisari si gramatici care a functionat aici in secolele XVI-XIX. În primele doua decenii ale veacului al XV-lea, monahul Chiril a scris si impodobit cu miniaturi un Tetraevanghel si tot la Bistrita se pare ca s-au format vestitii copisti si miniaturisti Paisie si Gavriil Uric, ambii fiind pomeniti in "Pomelnicul" manastirii.

La Manastirea Bistrita s-au scris si doua dintre lucrarile fundamentale ale literaturii noastre vechi, datorita carora au ajuns pana la noi, date, fapte si nume de oameni care s-au inscris in istoria tarii de la "descalecat" incoace: Pomelnicul inceput in 1407 si completat pana in secolul al XIX-lea si Letopisetul care se refera la perioada 1359-1506, fiind apoi continuat la Manastirea Putna.

În atelierul care a fiintat probabil la Manastirea Bistrita inca din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, s-au lucrat in fir de aur si argint mai multe broderii si vesminte bisericesti cu o mare valoare artistica.

Dintre acestea se detaseaza cele patru piese daruite de Alexandru cel Bun ctitoriei sale: Epitrahilul din 1427, cu 16 medalioane, si portretele voievodului si Doamnei Marina, care a fost expus la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg si apoi a disparut dupa primul razboi mondial, Epitrahilul cu marile sarbatori imparatesti si inscriptii cu litere grecesti care se pastreaza la Muzeul de Arta al Romaniei, Epitaful lucrat in 1428, care a fost dus la Lvov in 1686 de catre Mitropolitul Dosoftei si s-a pierdut in timpul celui de-al doilea razboi mondial si Epitaful cu scena Punerii Domnului in mormant, realizat tot in 1428 si care poate fi vazut in Muzeul Manastirii Bistrita.

Initiat inca din 1932, Muzeul Manastirii Bistrita si-a aflat implinire in vara anului 1984, cand s-au incheiat lucrarile de restaurare a fostei Şcoli Domnesti a lui Petru Rares. Aici se pastreaza un mare numar de icoane din secolele XVI-XVIII, fragmente de teracota, sculpturi si fresca descoperite in timpul cercetarilor arheologice, resturi din vesmintele domnesti si alte obiecte din necropola voievodala, monezi de epoca, Evanghelia tiparita la Manastirea Neamt in 1821 si impodobita cu o superba ferecatura din argint aurit, Vietile Sfintilor de Mitropolitul Dosoftei, tiparita la Iasi in 1686.

O piesa ce retine atentia inca de la intrare este marele clopot daruit de Ştefan cel Mare in 1494, cu o greutate de aproximativ 800 kg, impodobit cu o inscriptie in limba slavona si o frumoasa stema a Moldovei, realizata in genul vechilor semne heraldice occidentale.